Lipsa preavizului. Nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de munca.

Lipsa de diligenta a angajatului de a aduce la cunostinta angajatorului starea de incapacitate de munca intervenita in perioada preavizului , nu atrage lipsa preavizului cu consecinta nulitatii deciziei de desfacere a contractului de munca, cat timp unitatea nu solicita acest lucru.

Constata ca prin sentinta civila nr. 261/2005 a Tribunalului Brasov a fost respinsa contestatia impotriva deciziei de concediere nr. 1/4.07.2005 emisa de intimata pentru urmatoarele considerente:

Contestatoarea a fost angajata intimatei SC , in baza unui contract individual de munca , pe durata nedeterminata in functia de psiholog , pana la data de 25.07.2005 cand raporturile juridice de munca au incetat in temeiul prevederilor art. 65 din Codul Muncii .

In acest sens intimata a emis decizia de concediere nr. 1 din 4.07.2005 in preambulul careia se mentioneaza dificultatile economice cu care se confrunta societatea , fiind necesara reorganizarea activitatii prin desfiintarea postului ocupat de contestatoare.

Din inscrisurile depuse la dosar , rezulta faptul ca intimata reprezentata legal prin asociat unic si administartor , avea in statul de functiuni la data de 1.06.2005 , doua posturi , unul de psiholog iar celalalt de contabil. Cum din analiza evolutiei precare a activitatii economice intampinate de intimata s-a impus desfiintarea posturilor existente, masura desfiintarii postului de psiholog detinut de contestatoare prin emiterea deciziei de concediere in temeiul art. 65 din Codul Muncii , este legala si temeinica ( postul de contabil desfiintandu-se prin depunerea demisiei de catre salariata respectiva).

Desfiintarea postului ocupat de contestatoare a fost efectiva, postul fiind suprimat din structura intimatei astfel cum rezulta din organigrama depusa la dosar si a avut o cauza reala si serioasa impusa de dificultatile economice conform Raportului de gestiune si Contului de profit si pierderi.

In plus decizia contestata indeplineste conditiile prevazute de dispozitiile art. 74 Codul Muncii.

Cat priveste cererea contestatoarei prin precizarea de actiune de repunere in situatia anterioara angajarii la intimata, respectiv , aceea de somer , instanta retine ca aceasta este inadmisibila , avand in vedere ca nu s-a solicitat constatarea nulitatii contractului individual de munca , conform art. 57 coroborat cu art. 283 lit. d Codul Muncii, situatie ce ii conferea , in cazul nerespectarii conditiilor legale necesare pentru incheierea valabila a acestuia , dreptul de a fi repusa in situatia anterioara angajarii la intimata , respectiv , de a beneficia de indemnizatia de somaj acordata de AJOFM, potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 lit. d din Legea 76/2002.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs contestatoarea , iar prin motivele de recurs se arata ca in fapt , concedierea acesteia a fost nelegala deoarece nu a beneficiat de perioada de preaviz minim de 15 zile lucratoare conform art. 73 alin. 1 Codul Muncii , iar in plus , in pretinsa perioada de preaviz contractul de munca este suspendat de drept conform art. 50 lit. b , recurenta fiind in concediu pentru incapacitate temporara de munca. in concluzie se solicita anularea deciziei de concediere si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate , majorate si reactualizate , 30% din cuantumul indemnizatiei de somaj de care ar fi beneficiat recurenta pana in luna noiembrie 2005 conform art. 72 din legea 76/2002 si drepturile salariale oferite de stat pe perioada de un an .

Recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

Astfel cum recunoaste recurenta prin chiar motivele de recurs, in data de 4.07.2005 i-a fost prezentat preavizul angajatorului insa aceasta a refuzat sa-l semneze datorita neintelegerilor dintre parti.
Din decizia de concediere rezulta ca s-a dispus desfacerea contractului de munca incepand cu data de 23.07.2005, data la care au expirat cele 15 zile de preaviz impuse de art. 73 Codul Muncii.

In ceea ce priveste motivul de recurs potrivit caruia termenul de preaviz a fost suspendat pe perioada cat recurenta a fost in concediu medical, curtea retine ca acesta nu a facut nici o dovada din care sa rezulte ca a adus la cunostinta angajatorului faptul ca se afla in concediu medical .

In lipsa incunostiintarii angajatorului despre existenta unui concediu pentru incapacitate temporara de munca recurenta nu se poate preleva de prevederile art. 73 alin. 3 Codul Muncii intrucat practic isi invoca propria culpa.

Fata de aceste considerente curtea retine ca in mod legal prima instanta a respins contestatia formulata de contestatoare , decizia de concediere analizata indeplinind conditiile de fond si forma impuse de lege astfel incat in baza art. 312 Cod procedura civila recursul contestatoarei va fi respins.

Sursa: http://portal.just.ro/