Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Agent de munca temporara. Salariul din contractul de munca
Publicat de catre Legislatiamuncii.roNr. vizualizari: 13523 / Rating utilizatori: 4.28 din 9 voturi
Vom analiza mai jos cazul unei societati autorizate ca agent de munca temporara, cu angajati cu contract individual de munca, pusi la dispozitia unui angajator strain dintr-un alt stat UE.
Vom vedea astfel daca salariul din contractul de munca trebuie sa fie echivalent cu al unui salariat cu aceeasi incadrare si functie din statul respectiv si daca este legal sa se acorde diurna pentru zilele in care salariatul prin agent de munca temporara se afla la dispozitia utilizatorului strain.
Nota: Agentul de munca tempoara acorda diurna salariatilor pusi la dispozitia utilizatorului in suma de 2,5 ori diurna legala pentru deplasari in statul strain (Franta).
Totodata, vom vedea daca pentru calculul numarului de angajati, in vederea incheierii contractului colectiv de munca, se va tine cont de agentul de munca temporar sau de utilizator.
Munca prin agent de munca temporara este reglementata de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata (art. 88 - art. 102) si de HG 1256/2011 privind conditiile de functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara. Agentul de munca temporara poate incheia contracte de munca temporara cu persoane fizice pentru punerea acestora la dispozitia unor utilizatori.
Conform art. 88 alin. (1) din Codul muncii, munca prin agent de munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care a incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara si care este pus la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.
Conform art. 91 alin. (1) din Codul muncii, agentul de munca temporara pune la dispozitia utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa iar potrivit alin.(2) al aceluiasi articol, contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
c) conditiile concrete de munca;
d) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;
e) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul;
g) conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara.
Asadar munca prin agent de munca temporara implica o relatie triunghiulara ce se creeaza intre angajat, angajator si utilizator.
In cadrul acestei relatii se incheie doua contracte:
- contractul de munca temporara incheiat intre agentul de munca temporara si salariat.
- contractul de punere la dispozitie incheiat intre agentul de munca temporara si utilizator.
Astfel, veti incheia doua contracte, un contract de munca temporara cu salariatul si un contract de punere la dispozitie cu utilizatorul.
Art. 18 alin. (1) din Codul muncii stabileste ca, in cazul in care persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util, inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (3), precum si informatii referitoare la:
a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;
b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;
c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;
d) conditiile de clima;
e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;
f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala;
g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 3 din HG 1256/2011, conditiile de baza de munca si de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentara, repausul zilnic si saptamanal, munca de noapte, concediile si sarbatorile legale si salarizarea aplicabile salariatilor temporari sunt, pe durata misiunii de munca temporara la un utilizator, cel putin acelea care s-ar aplica salariatilor in cazul in care acestia ar fi fost recrutati direct de catre utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelasi loc de munca.
Toate conditiile de baza de munca si de angajare stabilite prin legislatie, regulamentul intern, contractul colectiv de munca aplicabil, precum si prin orice alte reglementari specifice aplicabile utilizatorului sunt aplicabile in mod direct si salariatilor temporari pe durata misiunii de munca temporara.
Asadar, potrivit acestor prevederi legale salariatul temporar este indreptatit pe durata misiunii sa beneficieze cel putin de aceleasi drepturi salariale de care ar beneficia daca ar fi fost recrutati direct de catre utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelasi loc de munca.
Agentul de munca temporara are, in calitate de angajator, obligatia de a acorda salariatului temporar toate drepturile ce decurg din lege, din contractul individual de munca si din contractul colectiv de munca aplicabil.
In mod special, art. 96 din Codul muncii stabileste ca pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de munca temporara. Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileste prin negociere directa cu agentul de munca temporara si nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara garantat in plata. Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii.
In ceea ce priveste diurna, mentionam ca legiuitorul a reglementat dreptul la diurna (indemnizatie de deplasare) numai pe durata delegarii si detasarii (art. 44 alin. (2) si art. 46 alin. (4) din Codul muncii, republicat).
Mai mult potrivit reglementarilor fiscale (art. 55 alin. (4) lit. g) si art. 296 ^15 lit. g) din Legea 571/2003 - Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare) nu intra in baza de calcul al impozitului si al contributiilor sociale sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului. Astfel, eventualele sume acordate salariatului temporar cu titlu de diurna vor fi impozitate si vor intra si in baza de calcul al contributiilor sociale.
De asemenea, precizam ca, potrivit prevederilor art. 21 din HG 1256/2011, numarul salariatilor temporari va fi luat in considerare la stabilirea pragului minim pentru care sunt alesi reprezentantii salariatilor, in conditiile legii, la utilizator, la fel ca in cazul in care acestia ar fi lucratori angajati direct de utilizator pe aceeasi perioada.
Cu toate ca nu este reglementata in Codul Muncii sau in alt act normativ, invoirea reprezinta o notiune de care ne lovim adesea si pe care trebuie sa...
