BlogulSpecialistului → Legislatia muncii → Obligatia angajatorului de a compensa diferenta dintre indemnizatia de maternitate si salariul de baza avut
Intrebare:
Am o salariata care este in prenatal in cele 126zile si i s-a
calculat cm folosind media zilnica (total venituri 6 luninr zile
lucratoare 6 luni /23zile cm/85%). Intr-o luna a realizat o indemnizatie
mai mare dataorita nr de zile lucratoare din luna iar in alta luna a
realizat mai putin (luna avand 21zile lucratoare).
La nivelul companiei nu exista contract colectiv de munca si nici nu
este stipulat in regulamentul de ordine interioara faptul ca se pot
acorda compensatii asa cum rezulta din contractele colective de munca la
nivel national.
Exista legi care sa ma oblige sa-i compensez diferenta?
Raspuns:
Conform art. 66 alin. (1) din Contractul colectiv de munca unic la
nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, in cazul in care
salariata se afla in concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o
anumita perioada, diferenta dintre salariul de
baza individual avut si indemnizatia legala la care are dreptul.
Perioada pe durata careia sa acorda compensarea va fi stabilita prin
contractele colective de munca la nivel de unitate, dar nu mai putin de 6
saptamani. Diferentele de salarii vor fi acordate din fondul de
salarii.
Asadar, obligatia acordarii acestei compensatii nu se regaseste intr-un act normativ ci in Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, in cazul contractelor colective de munca la nivel national, clauzele acestora produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile din tara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt),.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. d) din
Legea 130/1996 a contractului colectiv de munca potrivit carora clauzele
contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii
incadrati in toate unitatile din tara, in cazul contractelor colective
de munca la nivel national.
De asemenea, Codul
muncii prevede la art. 241 alin. (1) lit. d) astfel:
"Art. 241. - (1) Clauzele contractelor colective de munca produc
efecte dupa cum urmeaza:
d) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in
cazul contractului colectiv de munca la nivel national."
Din dispozitiile Codului muncii si cele ale Legii 130/1996 precum si
cele ale Contractului colectiv de munca unic la nivel national rezulta
ca orice contract colectiv constituie izvor de drept si ca produce
efecte fata de toti salariatii si angajatorii la care se refera.
In acest sens, art. 236 din Codul muncii si art.7 alin.
(2) din Legea 130/1996 prevad ca dupa incheierea si intrarea lui in
vigoare, contractul colectiv de munca are putere de
lege intre partile contractante. Prin executare se intelege tocmai
respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Art. 243 din Codul
muncii si art. 30 din Legea 130/1996 prevad ca executarea
contractului colectiv de munca este obligatorie si ca neindeplinirea
obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati.
Avand in vedere cele mai sus expuse, angajatorului ii revine obligatia
sa plateasca salariatei diferenta dintre salariul de
baza individual avut si indemnizatia legala la care are dreptul pe o
perioada de minim 6 saptamani.
Aceasta obligatie revine angajatorului chiar daca nu a fost prevazuta in CIM sau in regulamentul intern.
Numai la Seminarul National de Legislatia Muncii 2010, organizat pe 23 aprilie la Crowne Plaza Bucuresti, obtineti PE LOC raspunsurile la problemele specifice de legislatia muncii cu care va confruntati!
