Particularitati privind organizarea contabilitatii la o firma de catering

conf. dr. Cristina Nicolaescu

Particularitati privind organizarea contabilitatii la o firma de catering

Ca afacere, cateringul poate fi definit ca fiind activitatea de furnizare a mancarurilor (meniurilor de tip catering) si a altor servicii auxiliare comandate de catre client si menite sa satisfaca o gama variata de preferinte ale consumatorilor.

Afacerile de tip catering se pot dezvolta:

• 202 modele de contracte si acte comerciale
  
  Conformitatea cu Noul Cod civil si GDPR 100% asigurata!
  
  >> Click AICI <<
  fie prin extinderea activitatilor de alimentatie publica deja existente cu functiuni de distributie a unor meniuri la domiciliul clientului,
• fie doar prin dezvoltarea unitatii de preparare (a bucatariei) si a sistemului de distributie la domiciliul clientului cu sau fara implicarea in organizarea unor evenimente.

Din aceasta definitie rezulta ca, din punct de vedere contabil, in cadrul activitatii de catering vom intalni:

• atat activitati de vanzare de bunuri (marfuri sau produse finite),
• cat si activitati de servicii.

Ca urmare, in contabilizarea operatiilor la o astfel de firma putem regasi fluxuri contabile aferente tuturor celor 3 tipuri de activitati: productie, comert si prestari de servicii. Pentru a inregistra corect aceste fluxuri, primul pas este sa identificam in care din aceste categorii se incadreaza operatiile derulate, pentru a putea folosi structurile contabile corespunzatoare.

TESTEAZA GRATUIT: este inceputul succesului pentru cariera ta! Click aici!

ATENTIE

Pentru a putea departaja fluxurile economice ce apartin activitatii de comert, de cele care apartin activitatii de productie, trebuie sa avem in vedere faptul ca in activitatea de comert nu se formeaza o valoare noua de intrebuintare, pe cand in activitatea de productie se creeaza un produs nou, diferit de cel initial.

Cu alte cuvinte, in cazul in care firma vinde produse pe care le-a cumparat de la furnizori in aceeasi stare (cum ar fi, sucuri, dulciuri, paine), acestea vor fi recunoscute ca si marfuri in contul 371 „Marfuri”. Cheltuielile generate vor fi inregistrate in 607 „Cheltuieli privind marfurile”. Veniturile obtinute din vanzarea acestor produse se vor inregistra in contul 707 „Venituri din vanzarea marfurilor”. De obicei evidenta bunurilor din aceasta categorie se tine la pret de vanzare cu amanuntul, inclusiv TVA. Ca urmare, se vor utiliza si structurile contabile 378 „Diferente de pret la marfuri” pentru adaosul comercial si 4428 „TVA neexigibila”.

Prepararea mancarurilor se asimileaza activitatii de productie. In consecinta, materialele achizitionate pentru producerea mancarurilor se inregistreaza in 301 „Materii prime” sau 3021 „Materiale auxiliare”, dupa caz.

Pe baza de retetar se stabileste consumul si apoi costul de productie pentru fiecare tip de mancare, care se inregistreaza in contul 345 „Produse finite”.

Datorita specificului activitatii, contul 345 „Produse finite” nu va prezenta sold la sfarsitul perioadei.

La livrarea produselor catre clienti se descarca gestiunea de produse finite la cost de productie calculate.

Dintre metodele de evaluare a stocurilor la iesire, se poate utiliza orice metoda, deoarece decalajul in timp intre momentul obtinerii produselor si momentul vanzarii este foarte mic. Se recomanda totusi folosirea metodei preturilor standard. Aplicarea acestei metode presupune stabilirea unor costuri de productie standard pentru fiecare tip de mancare.

In perioadele in care fluctuatia preturilor este mare, aceste costuri se pot stabili lunar, pornind de la costurile efective ale lunii anterioare. In conditii de stabilitate monetara, costurile standard se pot stabili la intervale mai mari de timp. Folosirea acestei metode presupune utilizarea contului 348 „Diferente de pret la produse finite” in care se inregistreaza diferentele in plus sau minus intre costul standard si costul efectiv.

Eliberarea materiilor prime din depozit, in bucatarie se efectueaza prin bonurile de consum care sunt completate in baza cererilor de comanda eliberate de bucatarul sef, avand la baza meniul. Atat in cererea de comanda, cat si in bonul de consum, se indica denumirea completa a produselor, sortimentul si cantitatea in unitati de masura corespunzatoare.

Ceva mai complicata este evidenta lipsurilor. Pentru o examinare mai profunda, vom imparti minusurile in urmatoarele categorii:

• lipsuri si pierderi ce se incadreaza in limita normelor de perisabilitate naturala;
• lipsuri peste limita normelor de perisabilitate naturala;
• lipsuri pentru care exista posibilitatea compensarii cu eventualele surplusuri constatate.

Atat lipsurile din prima categorie, cat si cele din categoria a doua se inregistreaza cu ajutorul formulei contabile:

                    601                   =                        301
   „Cheltuieli privind materiile prime”                 „Materii prime”

Lipsurile peste limitele normale de perisabilitate se imputa gestionarului la pret de imputare, plus TVA, utilizandu-se contul 4282 „Alte creante in legatura cu personalul”.

Lipsurile constatate se trec pe cheltuieli, indiferent daca se cunoaste sau nu vinovatul.

In cazul lipsurilor din ultima categorie, se face compensarea intre o categorie de stoc si cealalta, prin debitarea stocului care lipseste si creditarea celui la care s-au constatat plusuri.

O alta problema, destul de importanta, consta in constituirea si inregistrarea ajustarilor pentru deprecieri necesare pentru a acoperi pierderile in limitele perisabilitatilor naturale.

Luand in consideratie faptul ca:

• perisabilitatile naturale, in limitele normelor, sunt constatate doar in timpul efectuarii inventarierii, iar
• perioada intre inventarieri poate fi de un an,
  este necesar ca, in unitatile de catering, in perioada dintre inventarieri, sa se calculeze ajustari pentru deprecieri privind pierderile de materii prime, materiale consumabile, marfuri si produse finite in limitele perisabilitatilor naturale.

Pentru mai multe detalii apasa aici