In ce conditii poate cesionarul sa opuna dreptul sau la o a treia persoana?

In ce conditii poate cesionarul sa opuna dreptul sau la o a treia persoana?

Potrivit art.1393 C.civ., cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decat dupa ce a notificat debitorului cesiunea. Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii facuta de debitor intr-un act autentic. Reclamanta SC L.G. SRL CRAIOVA a solicitat obligarea paraei SC C.E.T. SA, la plata sumei de 2.968.040.500 de lei vechi, reprezentand garantia de participare la licitatia pentru adjudecarea blocului energetic nr.8 din cadrul Complexului Turceni. In motivare, reclamanta a aratat ca parata a organizat o licitatie pentru vanzarea blocului, care, la 13 ianuarie 2005, a fost castigata de SC G. O. SRL.

Potrivit procesului verbal de licitatie, vanzatorul, inainte de semnarea contractului, impreuna cu cumparatorul urmau sa procedeze la identificarea, delimitarea si marcarea tuturor echipamentelor si materialelor supuse vanzarii, obligatie pe care parata nu si-a respectat-o, desi, prin sentinta nr.25 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Gorj, a fost somata sa procedeze la identificarea bunurilor. Mai mult chiar, reclamanta a sustinut ca, in luna iunie 2005, parata a demarat procedura pentru tinerea unei noi licitatii .

JUSTITIA ALTERNATIVA � Castig de Cauza Solid. ARBITRAJUL - Economie de TIMP si BANI!

Reclamanta si-a legitimat calitatea procesual activa, aratand ca, potrivit contractului de cesiune de drepturi nr.192 din 11 februarie 2005 a cesionat de la adjudecatara SC G.O. SA drepturile si obligatiile acesteia, izvorand din licitatia a carei castigatoare a fost desemnata cedenta, cu privire la restituirea garantiei de participare, precum si sumele ce constituie dobanzi si daune interese.

Tribunalul Gorj, Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta nr.42 pronuntata la 28 februarie 2006, a admis actiunea si a obligat-o pe parata la plata sumei de 2.968.040.500 de lei vechi, reprezentand garantia de participare la licitatia din 13 ianuarie 2005. Prima instanta a retinut ca parata a refuzat sa-si execute obligatiile ce-i reveneau in calitate de organizatoare a licitatiei din 13 ianuarie 2005 si de vanzatoare a bunurilor, in sensul ca nu a procedat impreuna cu cumparatorul la delimitarea , identificarea si marcarea bunurilor supuse vanzarii, refuzand sistematic sa-si indeplineasca aceasta obligatie, astfel ca nu s-a putut incheia contractul de vanzare-cumparare a bunului ce a facut obiectul licitatiei.

Totodata, instanta a retinut ca, potrivit art.13 din caietul de sarcini, garantia de participare se pierde in situatiile enumerate de text, or, acestea nu sunt indeplinite in cauza. Contractul nu s-a incheiat din culpa paratei, desi adjudecatarul a facut numeroase demersuri pentru identificarea bunurilor in vederea incheierii contractului de vanzare cumparare, obtinand in acest sens o sentinta judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.

Apelul declarat de parata impotriva sentintei a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, Sectia comerciala, prin decizia nr.159 din 4 iulie 2006.

Impotriva acestei decizii, parata a declarat recurs, invocand motivele de nelegalitate prevazute in art.304 pct.7 si 9 C. proc. civ., in temeiul carora, a solicitat casarea deciziei atacate, admiterea apelului si respingerea actiunii introductive de instanta formulate de reclamanta Recurenta a sustinut printre altele ca notificarea contractului de cesiune nu s-a realizat, incalcandu-se prevederile art.1393 C.civ. Examinand recursul, in contextul criticilor formulate si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte a constatat ca acesta este nefondat

De altfel, asa cum rezulta din argumentarea subsumata acestui motiv, recurentul a criticat solutia adoptata de instanta, respectiv dezlegarea data apararilor sale, critica care se incadreaza in motivul prevazut de art.304 pct.9 C. proc. civ. Contractul de cesiune nr.192 din 11 februarie 2005 a fost notificat paratei la 4 noiembrie 2005 iar convocarea la conciliere s-a facut anterior introducerii actiunii, astfel ca solutia adoptata de instanta este in conformitate cu dispozitiile legale incidente art.1393 C. civ. si art.7201 C. proc. civ.

In consecinta, Inalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de parata.

Sursa: Scj.ro