Proprietatea inaintea vietii?

Savarsirea unei infractiuni conduce in mod normal si la aplicarea unei pedepse. Cu toate acestea, sunt si fapte care, ca urmare a imprejurarilor in care sunt realizate, nu au drept finalitate aplicarea unei sanctiuni. Ma refer, mai exact, la faptele ce se savarsesc in legitima aparare. Aceasta institutie, a legitimei aparari, este rascolita pe toate partile odata cu ivirea unui eveniment social neplacut, cum a fost „cazul Primaverii", spre exemplu. Din pacate, reglementarile in vigoare dau loc la multe interpretari. Este vorba mai ales de art. 22 alin. (3)  in care se afirma urmatoarele: „Se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie, sau prin alte asemenea, mijloace, intr-o locuinta incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea.”

In acest caz, principalele conditii pentru aplicarea legitimei aparari, printre care materialitatea si proportionalitatea faptei, nu mai sunt obligatorii pentru aplicarea ei. Astfel, dreptul de proprietate este aparat prin orice mijloace, practica judiciara aratandu-ne ca acest lucru se face chiar cu incalcarea dreptului la viata. Cum legea trebuie aplicata, consider ca pentru clarificarea faptelor ce se pot ivi oricand, ar trebui ca legiuitorul sa reglementeze cat mai exact institutia legitimei aparari. Doar in urma unor norme elaborate dupa analiza tuturor aspectelor sociale implicate, institutia va putea fi folosita corect de instantele de judecata. 

Care sunt mecanismele pentru intelegerea problematicii desosebit de complexe a securitatii si apararii europene? Cand se deschid “portile Bruxelles-ului” pentru notarii romani? Cand se alege noul presedinte CNI?