Bani facuti din joaca

Mirela C.: "In 1992, dupa terminarea facultatii, ne-am hotarat, eu si sotul meu, sa intram in afaceri. Ca urmare ne-am apucat sa cautam o oportunitate, sperand sa gasim un domeniu care sa tina putin si de intelect si pe care sa nu se fi inghesuit prea multa lume.

Raspunsul a venit pe o terasa, la o bere. Ne-am adus aminte ca in facultate jucam de innebuneam tot felul de jocuri si-atunci am zis sa incercam sa producem un joc. Vedeam ca pe piata existau mamuti de stat care pur si simplu isi bateau joc de clienti, dandu-le lucruri proaste, atat ca mesaj transmis, cat si din punct de vedere al realizarii calitative. Banalul "Piticot" ramasese la nivelul din 1964, cind fusese lansat. Atunci constituise un tun, pentru ca se dadea fortat, cu ordin de la partid, cate 30.000 de exemplare pentru fiecare centru de librarii, dar dupa aproape trei decenii era clar depasit. Noi nu trebuia sa inventam ceva absolut nou; trebuia doar sa luam un model de joc deja existent si sa-l aducem la o forma a anilor '90.

Ai bani dar nu ai idei?  Acum 19 super - afaceri sunt pregatite sa-ti asigure succesul mult asteptat si un profit garantat. Click aici!

Trei luni de zile am studiat problema. Vroiam sa scoatem un joc foarte bun si foarte ieftin. Fiind ingineri, nu ne-a fost greu sa imaginam o tehnologie de lucru, dar pentru partea de utilaje am fost nevoiti sa apelam la tot felul de improvizatii, pentru ca niste utilaje adevarate costau mult si nu ni le puteam permite.

De la cumnatul meu am invatat partea de tipar. El ne-a aratat ce inseamna o imagine, cum se proiecteaza ea cu diverse programe (Corel, PhotoShop) si, mai mult, ne-a ajutat si cu un calculator. Stateam cate sase ore noaptea, dupa serviciu, si invatam cum se lucreaza pe calculator. Si pana la urma am reusit sa scoatem un joc in genul "Monopoly", intr-un tiraj de 1.000 de bucati. Am riscat pentru asta toti banii nostri, in total vreo 2.000 de dolari, suma care insemna ceva la vremea aceea."

Prima zi - un succes fabulos

"Sotul meu lucrase inainte la o firma evreiasca si cunostea de acolo cativa angrosisti, ca urmare i-a rugat sa distribuie si jocul nostru pe langa ce distribuiau ei in mod obisnuit. Asa am reusit sa obtinem o prima comanda de 150 de bucati, pentru noi uriasa. Am incarcat asadar marfa intr-o Dacie papuc (inchiriata) si ne-am dus la complexul din Piata Presei Libere s-o livram. Dar pana am parcat, pana s-a dus sotul meu sa-i anunte ca am sosit, si pana sa ia un carucior, s-a facut coada, acolo in strada. Nici n-am mai descarcat jocurile, le-am vandut direct din masina. Tin minte ca era un ploiestean care avea o taraba sau cam asa ceva si care a luat cinci bucati, dar cand a vazut ca se ingroasa coada s-a mai asezat o data si a cumparat 100 de bucati.

In cinci minute am vandut tot ce-aveam la noi. Am dat telefon sa mai vina un transport si, in ziua aceea, din tot lotul de 1.000 de jocuri, am mai ramas doar cu vreo 300. Am castigat atunci niste bani frumosi si ne puteam gandi serios la afaceri, ne puteam cumpara computer, scule, utilaje etc."

Pentru mai multe detalii apasa aici