Pedeapsa capitala - solutia corecta?

Daca ar fi sa ne gandim la pedepsele pe care oricare dintre noi le-am aplica unor infractori, in situatia in care am putea hotari acest lucru, nu cred ca am gasi doua sentinte identice. Modul in care percepem gravitatea unei fapte ne determina sa afirmam ca o sanctiune trebuie sa fie usoara sau din contra trebuie sa fie dintre cele mai aspre. Dar v-as intreba: care ar trebui sa fie oare limitele maxime cand vine vorba despre o pedeapsa? Nu ma intelegeti gresit! Nu incerc sa scot in evidenta solutia data de legislatia in vigoare - care stabileste ca pedeapsa cea mai grava aplicabila este detentiunea pe viata - ci modul in care fiecare dintre noi am hotari soarta unei persoane vinovate, daca am avea acest drept!

Cu mult timp in urma functiona principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Intr-o societate moderna, aceasta solutie nu isi mai poate gasi insa locul. Chiar daca inca mai aud in randul oamenilor cum ca pedeapsa cu moartea trebuie reintrodusa, acest lucru ar fi "cu siguranta" o greseala capitala. Savarsirea unor infractiuni groaznice nu poate conduce automat si la curmarea vietii unei persoane, din simplul motiv ca exista si riscul strecurarii unor erori judiciare. In acest caz, eroarea ireparabila ar fi la fel de grava precum infractiunea savarsita de adevaratul autor. 

Tara noastra a sustinut fara rezerve proiectul declaratiei comune a UE si a Consiliului Europei privind instituirea "Zilei europene impotriva pedepsei cu moartea". In urma discutiilor, aceasta a fost stabilita pentru data de 10 octombrie. O zi in care sa ne aducem aminte ca niciunul dintre noi, om al legii sau simplu cetatean, nu trebuie sa decida asupra momentului cand „lumina” interioara trebuie sa se stinga.