Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Aplicarea in timp a Noului Cod civil, in materia divortului
Publicat de catre Www.e-juridic.roNr. vizualizari: 4220 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
1. Consideratii generale
In contextul intrarii in vigoare a Codului civil, aplicarea legii in
timp a dat nastere unor intrebari cu privire, in special, la modul de
solutionare a cauzelor specifice dreptului familiei, aflate pe rolul
instantelor la data de 1 octombrie 2011. Este ratiunea pentru care vom
incerca sa analizam modul de aplicare a noilor reglementari cu privire
la desfacerea casatoriei si a efectelor acesteia intre soti si cu
privire la relatiile dintre acestia si copiiilor minori, rezultati din
casatorie sau asimilati acestora (copiii adoptati de ambii soti sau
copiii sotilor nascuti inainte de incheierea casatoriei).
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul civil: „Legea civila este aplicabila
cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva”.
In alineatele urmatoare, acelasi art. 6 din Codul civil aduce o serie de
precizari si derogari de la acest principiu, care sunt de stricta
interpretare, neputand fi extinse si la alte situatii. Dintre acestea,
prezinta o importanta deosebita dispozitiile alin. (6) al articolului
mentionat, potrivit caruia: „Dispozitiile legii noi sunt de asemenea
aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute
anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si
capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia
legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul
general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste
situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi”.
In vederea precizarii modului de aplicare in timp a dispozitiilor
Codului civil, art. 223 din Legea nr. 71/2011 prevede ca: „Daca prin
prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie
civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare
a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in
conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in
vigoare la data cand acestea au fost pornite”. Prin „procesele si
cererile in materie civila” intelegem si domeniul dreptului familiei,
care este o ramura a dreptului civil.
Prin urmare, in raport cu tema pe care am ales sa o abordam, vom face o
analiza a dispozitiilor privind aplicarea in timp a normelor legale in
materia divortului, din aceasta perspectiva.
2. Aplicarea in timp a dispozitiilor privind divortul
In ceea ce priveste divortul, aplicarea legii noi in cadrul cauzelor in
curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil este
reglementata in art. 40 din Legea nr. 71/2011, potrivit caruia: „In
cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a
Codului civil, instanta poate sa dispuna divortul prin acordul sotilor,
daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 373 lit. a) si art.
374 Cod civil”, precum si de art. 42 din aceeasi lege, care dispune ca:
„In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a
Codului civil, instanta de judecata poate sa dispuna divortul in temeiul
prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. 1) din Codul civil,
chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care
motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului
civil”.
Asadar, in solutionarea cauzelor de divort, atat in privinta divortului
prin acordul sotilor, cat si a celui din culpa, sunt aplicabile
dispozitiile Codului civil.
Este real faptul ca Legea nr. 71/2011 nu prevede in mod expres aplicarea
dispozitiilor Codului civil in privinta divortului pentru separarea in
fapt de doi ani, prevazut de art 373 lit c), si pentru divortul datorat
starii de sanatate a reclamantului, prevazut de art. 373 lit. d). In
ceea ce priveste divortul datorat separarii in fapt de cel putin doi
ani, acesta nu a putut fi solicitat anterior intrarii in vigoare a
Codului civil, intrucat aceasta posibilitate nu a existat in
reglementarea Codului familiei, astfel incat toate cererile pe acest
temei vor fi ulterioare datei de 1 octombrie 2011, ele urmand sa fie
solutionate potrivit dispozitiilor Codului civil, chiar daca perioada
separarii a inceput anterior intrarii in vigoare a legii noi, deoarece
este o situatie reglementata de alin (6) al art 6 din acest act normativ
(se inscrie printre efectele ulterioare ale unor situatii juridice
nascute anterior, derivate din casatorie).
Prin urmare, in privinta divortului, in cauzele in curs de solutionare se aplica dispozitiile Codului civil.
In ceea ce priveste pronuntarea divortului din culpa exclusiva a
reclamantului, mentionam faptul ca Legea nr. 71/2011 contine dispozitii
contradictorii, care se exclud reciproc, in art. 42 si in art. 219.
Astfel, in timp ce in art. 42 se prevede expres posibilitatea
pronuntarii divortului din culpa exclusiva a reclamantului in baza art.
373 lit. b) coroborat cu art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar si in
cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a
acestui act normativ, in masura in care motivele de divort subzista si
ulterior acestei date, in art. 219, pct.14, alin. (3) din aceeasi Lege
nr. 71/2011 modifica art. 617 din Codul de procedura civila in sensul
ca: „Daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile
administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea
casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata”. Este o
contradictie care poate crea mari probleme in aplicare, fapt pentru care
consideram ca o interventie urgenta a legiuitorului ar fi foarte
necesara!
3. Aplicarea in timp a dispozitiilor privind efectele divortului cu privire la raporturile intre soti
Cu privire la raporturile intre soti, efectele divortului pot fi de ordin personal si patrimonial.
Efectele divortului cu privire la raporturile personale dintre soti se
concretizeaza, in principal, in numele pe care il vor purta cei care
si-au schimbat numele prin casatorie, dupa desfacerea acesteia.
Este evident ca, daca divortul se pronunta in baza dispozitiilor Codului
civil, si efectele acestuia vor fi supuse aceleiasi legi, intrucat
legea noua nu se poate aplica unui singur aspect al solutionarii cauzei,
cu atat mai mult cu cat efectele divortului se vor produce doar
ulterior solutionarii acestuia si numai pentru viitor. Consideram ca nu
era necesar ca legiuitorul sa prevada expres in Legea nr. 71/2011 faptul
ca efectele divortului sunt supuse aceleiasi legi ca si capatul
principal de cerere, acestea luand fiinta si producand efecte doar ca
urmare a admiterii divortului si in legatura directa cu acesta; este
vorba despre situatii juridice nascute prin pronuntarea divortului,
adica ulterior intrarii in vigoare a Codului civil, chiar daca cererea
de divort a fost formulata anterior acestei date.
Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti
se refera, in primul rand, la incetarea regimului matrimonial. Potrivit
dispozitiilor art. 385 Cod civil, regimul matrimonial inceteaza intre
soti la data introducerii cererii de divort, cu exceptia situatiei in
care sotii solicita instantei sa constate ca regimul matrimonial a
incetat de la data separatiei lor in fapt.
In cazul aplicarii in timp a acestor dispozitii, situatia este si mai
clara, intrucat, fiind vorba despre o derogare de la aplicarea imediata a
legii noi cu privire la efectele divortului, legiuitorul a prevazut in
mod expres, in art. 43 din Legea nr. 71/2011, ca: „Dispozitiile art. 385
din Codul civil privind incetarea regimului matrimonial se aplica numai
in cazul divortului care intervine dupa data intrarii in vigoare a
Codului civil”.
Aceasta prevedere are o logica bine intemeiata, deoarece in
reglementarea Codului familiei regimul matrimonial inceta la data
ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de divort, prin urmare,
pentru cererile de desfacere a casatoriei formulate anterior intrarii in
vigoare a Codului civil, regimul matrimonial a supravietuit datei
introducerii cererii de divort, chiar in raporturile dintre soti. Faptul
ca legiuitorul a simtit nevoia sa reglementeze in mod expres aceasta
exceptie de la aplicarea imediata a legii noi constituie o dovada in
plus ca efectelor divortului li se aplica, in principiu, dispozitiile
Codului civil.
Tot efecte ale divortului de ordin patrimonial sunt si cele care privesc dreptul la despagubiri si prestatia compensatorie.
Aceste efecte se pot produce doar in anumite conditii, care depind de
culpa in desfacerea casatoriei si pot fi solicitate numai in cadrul
procesului de divort. Astfel, potrivit art. 388 din Codul civil:
„...Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort”
(cererea priveste, in acest caz, obligarea sotului culpabil pentru
desfacerea casatoriei la despagubiri fata de sotul nevinovat), iar
potrivit art. 391 alin. (1) din acelasi act normativ: „Prestatia
compensatorie nu se poate solicita decat odata cu desfacerea
casatoriei”. Or, avand in vedere ca art. 42 din Legea nr. 71/2011
prevede posibilitatea instantei de tutela de a dispune divortul in
temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. 1) din Codul
civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in
care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului
civil, iar art. 379 alin. (1) ultima teza prevede ca: „Daca culpa
apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art.
388”, apreciem ca divortul nu s-ar putea pronunta in astfel de situatii
decat impreuna cu toate consecintele pe care legea aplicabila i le
confera, concretizate in efectele sale.
In mod evident, si efectelor divortului cu privire la obligatia de
intretinere intre fostii soti i se va aplica aceeasi lege, neexistand
nocio ratiune contrara.
4. Aplicarea in timp a dispozitiilor privind efectele divortului in raporturile dintre parinti si copiii lor minori
Aceeasi situatie o intalnim si in privinta efectelor divortului in raporturile parintilor cu copiii lor minori.
Si in aceasta privinta, efectele divortului se vor produce de la data
pronuntarii hotararii de divort, deci ulterior intrarii in vigoare a
Codului civil. Din acest motiv, consideram ca nu mai era nevoie de o
dispozitie expresa cu privire la aplicarea legii noi pentru cererile de
divort formulate inainte de 1 octombrie 2011. O dovada in acest sens o
constituie si prevederea cuprinsa in art. 46 din Legea nr. 71/2011,
potrivit caruia:
„Dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile
personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte
de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit
dispozitiilor art. 403 din Codul civil”. Per a contrario, pentru
divorturile pronuntate dupa intrarea in vigoare a Codului civil, cu
privire la relatiile personale dintre copii si parintii lor divortati
legea noua este aplicabila, astfel incat nu mai este nevoie de
modificarea hotararii instantei de tutela.
Prin urmare, in cadrul cauzelor aflate pe rolul instantelor
judecatoresti la data intrarii in vigoare a Codului civil, efectele
divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori
vor fi supuse dispozitiilor Codului civil, cu atat mai mult cu cat
instanta de tutela are obligatia de a se pronunta cu privire la
exercitiul autoritatii parintesti, stabilirea locuintei copiilor si
contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura
si pregatire profesionala a copiilor chiar din oficiu, daca nu au fost
formulate cereri in acest sens.
Nu in ultimul rand, interesul superior al copilului va fi cel care va
calauzi instanta in pronuntarea unei solutii in toate cauzele care
privesc situatia acestuia. Or, este evident faptul ca interesul
copilului este acela de a fi crescut de ambii parinti si dupa divortul
acestora, noua reglementare prevazand regula exercitarii in comun a
autoritatii parintesti, doar prin exceptie, pentru motive temeinice care
tin de interesul superior al copilului, instanta de tutela putand sa
dispuna exercitarea autoritatii parintesti de catre unul singur dintre
parinti. Aceasta este, de altfel, ratiunea modificarii legii in sensul
inlocuirii incredintarii copilului minor spre crestere si educare unuia
dintre parinti, cu exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
A dispune cu privire la relatiile personale si patrimoniale dintre
parinti si copiii lor minori facandu-se aplicarea legii in vigoare la
data introducerii cererii de divort, anterioara intrarii in vigoare a
Codului civil, ar conduce la crearea unor situatii absurde, in care
pentru solutia pronuntata prin hotararea de divort ar trebui solicitata
imediat modificarea impusa de noile norme legale, pentru a se respecta
interesul superior al copilului.
5. Concluzii
Lipsa unor dispozitii exprese care sa clarifice aplicarea in timp a
legii civile cu privire la toate capetele de cerere care urmeaza sa fie
solutionate in cadrul proceselor de divort poate fi suplinita printr-o
interpretare sistematica si logica a prevederilor legale existente atat
in Codul civil cat si in Legea nr. 71/2011, astfel incat sa se previna
aparitia unor situatii de practica neunitara.
Potrivit principiului contradictorialitatii, toate aceste aspecte vor fi
puse in discutia partilor, pentru a li se oferi posibilitatea de a pune
concluzii in cunostinta de cauza, mai ales avand in vedere contextul
noutatii unei legi insuficient cunoscute de catre beneficiarii sai.
Judecator dr. Cristiana-Mihaela Craciunescu,
Formator al Institutului National al Magistraturii, Cercetator
stiintific asociat al Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei
Radulescu” al Academiei Romane
Propunerea legislativa privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor a fost adoptata luni de Senat, in calitate de...
