Plangere impotriva masurii asiguratorii. Competenta de solutionare a plangerii

In conformitate cu dispozitiile art. 168 C. proc. pen., invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata impotriva masurii asiguratorii luate, in orice faza a procesului penal. Potrivit Deciziei nr. 71/2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in interpretarea acestor dispozitii, competenta de a solutiona plangerea formulata in temeiul art. 168 C. proc. pen. revine procurorului in cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata in cursul judecatii.

In consecinta, in raport cu dispozitiile art. 168 C. proc. pen. si cu Decizia nr. 71/2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in cursul judecatii, competenta de a solutiona plangerea formulata in temeiul art. 168 C. proc. pen. revine instantei de judecata, chiar daca masura asiguratorie a fost dispusa in cursul urmaririi penale. 

(Sursa: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1617 din 30 aprilie 2009)

Prin incheierea de sedinta din 7 aprilie 2009 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, a fost respinsa plangerea formulata de inculpatul S.I. prin care acesta a cerut ridicarea masurilor asiguratorii luate prin ordonanta din 2 decembrie 2008 de catre Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Pitesti.

Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut, in sinteza, ca nu este competenta sa se pronunte asupra plangerii intrucat, potrivit Deciziei nr. 71/2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta solutionarii acesteia apartine procurorului.

Impotriva incheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs.

Recursul va fi admis pentru motivele ce se vor arata.

Sediul materiei este art. 168 C. proc. pen.

Pentru interpretarea unitara a dispozitiilor art. 168 C. proc. pen., Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in solutionarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2007 (M. Of. nr. 539/2008), au statuat ca, „competenta de a solutiona plangerea formulata in temeiul art. 168 din Codul de procedura penala revine procurorului in cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata in cursul judecatii.”

Or, din actele si lucrarile dosarului rezulta ca instanta a fost deja sesizata cu judecarea cauzei prin rechizitoriul nr. 52/P/2008 din data de 21 ianuarie 2009, emis de Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Pitesti.

Astfel, pe rolul Curtii de Apel Pitesti se afla dosarul nr. 51/46/2009, inregistrat la data de 22 ianuarie 2009, dosar in care au fost acordate mai multe termene de judecata, fiind deja inceputa cercetarea judecatoreasca.

Cauza fiind in cursul judecarii in prima instanta, competenta solutionarii tuturor cererilor, exceptiilor etc. - inclusiv a celor intemeiate pe art. 168 C. proc. pen. - este in competenta instantei sesizate, iar nu a procurorului, chiar daca masura asiguratorie a fost dispusa in cursul urmaririi penale.

In consecinta, instanta era obligata - potrivit art. 168 C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 71/2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie - sa solutioneze pe fond plangerea formulata de catre inculpat.

Fata de cele retinute, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpatul S.I. impotriva incheierii din 7 aprilie 2009 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, a casat incheierea atacata si a dispus rejudecarea plangerii inculpatului impotriva masurii sechestrului asigurator de catre aceeasi instanta.