Termenul de mandat european de arestare

Docan Vasile, autor

Termenul de mandat european de  arestare  este rezultatul acordului statelor membre de a institui o procedura mai facila de cooperare judiciara in materie penala, prin eliminarea unor  bariere, unele tinand de suveranitatea nationala, altele de ceea ce era  denumita etapa administrativa a  procedurilor de extradare,  dar si pentru a  depasi  handicapul elaborarii unui drept  penal european si respectiv  de procedura penala europeana,  fiind «…prima concretizare, in domeniul dreptului penal, a principiului recunoasterii reciproce  pe care Consiliul  European   l-a calificat drept „piatra  de temelie” a cooperarii judiciare » .

Alin. 1 al art. 1 din Capitolul 1 ”PRINCIPII GENERALE” din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13  iulie  2002 privind  mandatul european de  arestare si procedurile de  predare intre statele membre, (2002/584/JAI)  da definitia mandatului european de  arestare, astfel:

«Mandatul european de arestare este o decizie judiciara emisa de un stat membru in vederea arestarii si a predarii de catre un alt stat membru a unei persoane cautate, pentru efectuarea urmaririi penale sau in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate.”, instituind  totodata  obligativitatea executarii acestuia.

«Statele membre executa orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoasterii reciproce si in conformitate cu dispozitiile prezentei decizii-cadru.» precum si obligatia respectarii drepturilor fundamentale si a  principiilor juridice fundamentale:

„Prezenta  decizie-cadru  nu poate avea  ca efect modificarea obligatiei de respectare a drepturilor fundamentale si a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana”.  

Potrivit  alin. 1  al art. 2  din Decizia-cadru s-a  stabilit  si  domeniul de aplicare a mandatului european de arestare, astfel ca, un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsa sau o masura de siguranta privative de libertate a caror durata maxima este de cel putin douasprezece luni sau, atunci cand s-a dispus o condamnare la o pedeapsa sau s-a pronuntat o masura de siguranta, pentru condamnari pronuntate cu o durata de cel putin patru luni.

Totodata, Decizia-cadru C.E.(2002/584/JAI)  stabileste predarea in baza mandatului european de  arestare chiar si  fara verificarea  dublei incriminari a faptei, in cazul in care  aceasta este  pedepsita in statul membru emitent cu o pedeapsa sau o masura de siguranta privative de libertate a  caror durata maxima este  de cel putin trei ani, pentru urmatoarele  infractiuni:
«- apartenenta la o organizatie criminala;
- terorismul;
- traficul de persoane;
- exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
- traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope;
- traficul ilicit de arme, munitie si materiale explozive;
- coruptia;
- frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, in sensul Conventiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene din 26 iulie 1995;
- spalarea produselor infractiunii;
- falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro;
- criminalitatea informatica;
- infractiunile impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si traficul ilicit de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;
- facilitarea intrarii si a sederii ilegale;
- omuciderea voluntara, loviturile si vatamarile corporale grave;
- traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
- rapirea, sechestrarea si luarea de ostateci;
- rasismul si xenofobia;
- jafurile organizate sau armate;
- traficul  ilicit de bunuri culturale,inclusiv antichitatile si  operele de arta;               
- inselaciunea;
- racketul si extorcarea de fonduri;
- contrafacerea si pirateria produselor;
- falsificarea de documente  administrative si traficul de falsuri;
- falsificarea mijloacelor  de plata;
- traficul  ilicit de substante  hormonale  si de alti factori de crestere;
- traficul  ilicit de materiale nucleare si radioactive;
- traficul de vehicule furate;
- violul;
- incendierea cu intentie;
- infractiunile de competenta Curtii Penale Internationale;
- sechestrarea ilegala de aeronave si nave;
- sabotajul».

Conceptul de mandat european de  arestare a plecat de la realitatea ca o decizie  judiciara care  a fost  emisa de autoritatea  judiciara a  oricarui stat membru al Uniunii Europene, pentru a efectua arestarea ori predarea unei persoane cautate  pentru  savarsirea unei infractiuni ( dintre  cele  enumerate la  art. 2 din Decizia-cadru C.E..(2002/584/JAI),  de  catre  un alt  stat membru al Uniunii Europene, in vederea efectuarii  urmaririi penale, a  judecatii ori executarii unei pedepse sau masuri de  siguranta  privative de  libertate. Este de  retinut ca aceasta procedura devine  aplicabila persoanei care  se  sustrage de la  executare, refugiindu-se  pe  teritoriul  unui alt  stat  membru al Uniunii Europene, astfel ca mandatul de  arestare preventiva sau de executare a unei pedepse nu poate  fi adus  la  indeplinire in tara emitenta a acestora.

Asadar, mandatul european de  arestare nu se confunda  cu mandatul de arestare preventiva, printre elementele ce-l diferentiaza  fiind( cel putin din punctul de  vedere al legislatiei romanesti :
-     autoritatile competente in emiterea  mandatului european de arestare sunt
instantele de judecata;
-     instante  de  executare a mandatului european de arestare sunt  curtile  de apel;
-     autoritatile   romane  competente sa primeasca mandatul european de arestare sunt Ministerul Justitiei si parchetele de pe langa curtile de apel in a caror  circumscriptie a fost localizata persoana solicitata. În cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
-     autoritatea centrala romana in materia mandatului european de  arestare este Ministerul Justitiei.