Reglementari noi si vechi cu iz de TVA privind aparatele de marcat electronice fiscale

Din acest act normativ aflam ca prin „comert cu amanuntul sau comert de detail“ se intelege activitatea desfasurata de comerciantii care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora. Consumatorul este definit ca orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii in afara activitatii profesionale.

Prin art. 155 „Facturarea“ din Codul fiscal, la alin. (7) lit. b) se face precizarea ca nu este obligatorie emiterea de facturi pentru livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, operatiuni care sunt „consemnate in documente prin care nu se nominalizeaza cumparatorul“.

Aceste documente sunt bonurile fiscale. Astfel de bonuri se emit si pentru cumparatori persoane juridice care efectueaza mici achizitii din magazinele de vanzare cu amanuntul. Pentru cumparatorii persoane juridice, aceste documente reprezinta documente justificative doar pentru completarea registrului de casa si pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferente aprovizionarii cu combustibil auto.

Destinatia acestor bonuri fiscale este reglementata prin art. 1 alin. (2) din O.M.F.P. nr. 1.714 din 14 noiembrie 2005 privind aplicarea prevederilor Hotararii Guvernului nr. 831/1997, publicat in M.Of. nr. 1.042 din 23 noiembrie 2005, modificat ulterior prin O.M.F.P. nr. 293 din 22 februarie 2006, publicat in M.Of. nr. 194 din 1 martie 2006.

Totusi, la solicitarea cumparatorului persoana fizica sau juridica, vanzatorul trebuie sa emita si factura.

Reglementari noi!
Prin Legea nr. 264 din 7 noiembrie 2008, publicata in M.Of. nr. 767 din 14 noiembrie 2008 s-au adus trei modificari ale O.U.G nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

O prima modificare consta in conditionarea producatorilor agricoli individuali de a detine o autorizatie pentru a fi exceptati de la obligatia utilizarii casei de marcat asa cum se prevede la art. 2 lit. a).

Astfel, pana la data de 17 noiembrie 2008, dovedirea autorizarii calitatii de producator agricol nu era obligatorie. Cum este si firesc, autorizarea unui producator agricol se face doar pentru produsele agricole autohtone, nu si pentru cele provenite din import sau din state comunitare.

A doua modificare consta in abrogarea in totalitate a lit. e) din cadrul alin. (6) din art. 4. Astfel, pana la data de 17 noiembrie 2008, utilizatorii caselor de marcat au fost obligati:

• sa inregistreze intr-un registru special banii personali detinuti atat de angajati, cat si de administratorul punctului de lucru, utilizator al casei de marcat;
• sa introduca, la inceputul fiecarei zile, in aparatele de marcat electronice fiscale soldul initial de numerar constand in monede sau bancnote divizionare necesare pentru a da rest clientului.

Aceasta obligatie a fost introdusa in legislatia fiscala prin Ordonanta Guvernului nr. 47 din 28 august 2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in M.Of. nr. 603 din 31 august 2007.

A treia modificare se refera la introducerea in mod expres a activitatii de transport in regim de taxi in categoria utilizatorilor exceptati de la obligatia pastrarii si arhivarii rolei-jurnal, a raportului fiscal de inchidere zilnica si a registrului special. Acest registru special trebuie organizat si completat de catre toti utilizatorii caselor de marcat care se confrunta cu defectarea aparatelor.

In cazul unei defectiuni, utilizatorii trebuie sa completeze in acest registru toate operatiunile, concomitent cu emiterea de facturi doar la solicitarea clientului.

Reglementari vechi!
Prin Normele de aplicare a O.U.G. nr. 28/ 1999, aprobate prin H.G. nr. 479/2003, republicata in M.Of. nr. 348 din 25 aprilie 2005, la articolul 4, se face precizarea ca nu este obligatorie utilizarea casei de marcat de catre firmele care nu desfasoara permanent activitati de vanzare cu amanuntul:

„In sensul ordonantei de urgenta, prin livrari de bunuri cu amanuntul si prestari de servicii direct catre populatie se intelege acele activitati desfasurate cu caracter permanent. Nu intra in aceasta categorie eventualele livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre persoane fizice efectuate intamplator de catre agentii economici, altii decat comerciantii cu amanuntul.“

Deci, aceasta este prevederea legala in baza careia nu poate fi considerata contraventie si nu trebuie sanctionata o firma cu obiect de activitate de productie in situatia in care aceasta vinde ocazional unor persoane fizice fie produsele sale, fie activele imobilizate sau activele circulante din patrimoniu.

Asa cum se poate constata din definitia comertului cu amanuntul/de detail, apare expresia „de regula“, fapt ce va ajuta sa reactionati fata de tendinta reprezentantilor Garzii Financiare de a va sanctiona prin aplicarea de amenzi contraventionale. Expresia „de regula“, preluata din O.G. nr. 99/2000, poate fi echivalata cu expresia „eventualele
livrari de bunuri“ sau cu textul „agentii economici, altii decat comerciantii cu amanuntul“ din prevederile H.G. nr. 479/2003.

Pentru mai multe detalii apasa aici