BlogulSpecialistului → Contabilitate si fiscalitate → Recunoasterea si inregistrarea in contabilitate a imobilizarilor necorporale
drd. Monica Julean
Recunoasterea si inregistrarea in contabilitate a imobilizarilor necorporale
Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare
Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare reprezentand aport, achizitionate sau dobandite pe alte cai, se inregistreaza ca si imobilizari necorporale la valoarea de aport, care se asimileaza valorii juste sau costului de achizitie, dupa caz.
Concesiunea se refera la contractul prin care o parte numita concedent cedeaza, contra plata, unei alte parti numite concesionar, pe o perioada determinata de cel mult 49 de ani, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun sau de exercitare a unei activitati, pe riscul si pe raspunderea sa.
Concesiunea poate fi publica sau privata. Concesiunea publica este dreptul acordat de catre administratia publica unei intreprinderi, de a ocupa sau de a exploata o proprietate a domeniului public. Concesiunea privata reprezinta dreptul acordat de o firma unui tert de a fi agentul sau reprezentantul sau pe un teritoriu geografic precis, legat de comercializarea unor produse sau servicii.
Concesiunea se face numai in baza unor licitatii publice sau negocieri directe.
Ea are la baza un caiet de sarcini care contine:
Prin concesionare nu se transmite si proprietatea asupra bunurilor concesionate.
Concesiunile primite se reflecta ca imobilizari necorporale atunci cand contractul de concesiune stabileste o durata si o valoare determinate pentru concesiune. Concesiunea se amortizeaza pe o durata egala cu cea a contractului de concesiune.
ATENTIE!
In cazul in care contractul prevede plata unei chirii, si nu o valoare amortizabila, in contabilitatea entitatii care primeste concesiunea, se reflecta cheltuiala reprezentand chiria, fara recunoasterea unei imobilizari necorporale.
Brevetele sunt titluri care dau inventatorului unui produs sau unui procedeu, susceptibile de aplicatii industriale, sau concesionarului, monopolul de exploatare pe o perioada de timp. Cazul cel mai frecvent este acela prin care achizitionarea unui brevet de inventie se efectueaza in contrapartida varsarii in favoarea celui care il cedeaza, a unor redevente, proportionale, de exemplu, cu cifra de afaceri sau cu beneficiul, ce se obtin ca urmare a exploatarii brevetului.
Brevetul (de inventie) constituie un act de garantie asupra proprietatii industriale privind o anumita investitie.
Brevetele pot sa fie amortizate de unitatea patrimoniala care le detine pe perioada monopolului de exploatare.
Licentele sunt imobilizari necorporale implicate, in general, de utilizarea brevetelor. Fara a ceda brevetul sau, titularul acestuia poate sa consimta unui tert dreptul de exploatare. Se spune, atunci, ca titularul acorda tertului, contra unei redevente, o licenta de exploatare. Ca si in cazul brevetelor, licentele sunt amortizabile pe perioada de exploatare.
Marca este acel element de activ raportat la un bun sau serviciu distinctiv folosit de entitatile economice pentru a deosebi produsele, lucrarile si serviciile lor de cele identice sau similare ale altor entitati din tara sau strainatate. Marca garanteaza parametrii calitativi minimi prevazuti in certificatul de marca si care sunt aliniati la tehnica mondiala cunoscuta la data eliberarii lui.
In functie de specificul activitatii titularului se disting:
Pentru perioada de exploatare a unei marci, intreprinderea care achizitioneaza o marca varsa o redeventa, element ce face obiectul cheltuielilor de exploatare.
