Regimul fiscal al dreptului de folosinta adus ca aport la capitalul social

Regimul fiscal al dreptului de folosinta adus ca aport la capitalul social

1. Regimul juridic al aporturilor

1.1. Juridic, prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala.

Pornind de la aceasta definitie, se poate face distinctia intre urmatoarele tipuri de aport la capitalul unei societati comerciale:
a) aport in numerar;
b) aport in natura;
c) aport in industrie.
Monografii contabile

a) Aportul in numerar, reprezentand sumele de bani pe care asociatul se obliga sa le transmita societatii, nu prezinta dificultati de analiza, acesta fiind obligatoriu la constituirea oricarei societati comerciale avand in vedere necesitatea existentei in momentul demararii activitatii societatii a unui disponibil banesc.

b) Aportul in natura reprezinta bunurile aduse de asociati la constituirea societatii comerciale sau ulterior, pe parcursul functionarii acesteia. Aportul in natura poate imbraca forma unor bunuri imobile (cladiri, terenuri), bunuri mobile corporale (marfuri) sau bunuri incorporale (creante, fond de comert).

Spre deosebire de aporturile in numerar, care sunt obligatorii la constituirea oricarei societati comerciale, aporturile in natura (facultative) sunt admise la toate formele de societati, in functie de vointa asociatilor.

Daca, insa, dreptul care se transmite pe calea aportului in natura este cel de folosinta asupra bunului respectiv, raporturile dintre asociat si societate sunt guvernate de regulile referitoare la locatiune. Pe cale de consecinta, asociatul ramane proprietarul bunului si, in aceasta calitate, va avea dreptul la dizolvarea societatii, la restituirea bunului.

O forma particulara a aportului in natura o reprezinta aportul in creante, caz in care acesta are ca obiect bunuri mobile incorporale (creante, brevete de inventie etc.).

Legea nr. 31/1990 limiteaza expres aria aportului in creante prevazand interzicerea acestuia la societatea pe actiuni constituita prin subscriptie publica, la societatea in comandita pe actiuni si la societatea cu raspundere limitata.

c) Aportul in industrie consta in prestatiile in munca sau in servicii pe care asociatul promite sa le efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.

Potrivit art. 16 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, aportul in prestatii in munca sau servicii este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati din
societatea in comandita.

1.2. Pentru stabilirea concreta a participatiei asociatilor la capitalul social, se impune evaluarea in bani a aporturilor in natura si a celor in industrie.

Astfel, aporturile in natura se evalueaza:

* de catre asociati, in cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si in cazul societatii cu raspundere limitata cu mai multi asociati;
* obligatoriu prin expertiza, in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic;
* prin expertiza dispusa de judecatorul delegat la registrul comertului, in cazul societatii pe actiuni constituite prin subscriptie simultana si in cazul societatii in nume colectiv;
* prin expertiza aprobata de adunarea constitutiva, in cazul societatii pe actiuni constituite prin subscriptie publica.

In ceea ce priveste aporturile in industrie, acestea pot fi evaluate de catre asociati prin contractul de societate sau, in lipsa acordului dintre asociati, prin recurgerea la un evaluator.

2. Speta de la care porneste acest studiu este un caz concret, in care un actionar a adus ca aport la capitalul unei societati comerciale dreptul de folosinta, pe o perioada de 25 de ani, a unui activ format din teren de depozitare si cladire administrativa.

Acest drept a fost evaluat si capitalizat ca atare pe baza randamentului (chiriei) preconizat pe durata de 25 de ani.

Problema este – avand in vedere ca activul a fost inchiriat, produce venituri in considerarea folosirii terenului ca depozit de metale (fier vechi etc.) – daca societatea poate deduce fiscal, prin intermediul amortizarii, in fiecare an, a 25-a parte din valoarea admisa a aportului.

3. Consideratii contabile si legale

3.1. Perspectiva contabila

Din punct de vedere contabil, imobilizarile necorporale sunt, in principal, cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare.

Pct. 76 din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene, publicate in M.Of. nr. 1.080 din 30 noiembrie 2005, dispune urmatoarele: „(1) Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale,
drepturile si activele similare reprezentand aport, achizitionate sau dobandite pe alte cai, se inregistreaza in conturile de imobilizari necorporale la valoarea de aport sau costul de achizitie, dupa caz. In aceasta situatie, valoarea de aport se
asimileaza valorii juste. (2) Concesiunile primite se reflecta ca imobilizari necorporale atunci cand contractul de concesiune stabileste o durata si o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmeaza a fi inregistrata pe durata de folosire a acesteia, stabilita potrivit contractului. In cazul in care contractul prevede plata unei chirii, si nu o valoare amortizabila, in contabilitatea entitatii care primeste concesiunea, se reflecta cheltuiala reprezentand chiria, fara recunoasterea unei imobilizari necorporale.“

Deci, din perspectiva contabila, aportul la capital al unor bunuri cu titlu de drept de folosinta este amortizabil cu titlu de „concesiuni“.

Pentru mai multe detalii apasa aici