Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
O exceptie in domeniul executarii contractului
Publicat de catre Www.e-juridic.roNr. vizualizari: 2800 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
Impreviziunea este o institutie nou introdusa prin Codul Civil
(articolul 1271): textul din Noul Cod Civil consacra o regula si o
exceptie in domeniul executarii contractului atunci cand imprejurarile
pe care partile le-au luat in considerare la incheierea contractului
s-au modificat si contractul a dobandit valenta de sarcina excesiva
pentru una dintre parti.
- este o situatie in care instanta de judecata intervine in contract
REGULA: „Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca
executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor
executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii
contraprestatiei”.
Potrivit acestui prim alineat, fiecare parte in contract trebuie sa isi execute obligatia sa conform clauzelor contractului, chiar si atunci cand obligatia proprie a devenit mai
oneroasa decat parea sa fie la data incheierii contractului., afectand
echilibrul initial, prezumat, dintre prestatiile reciproce.
EXCEPTIA: daca executarea a devenit excesiv de oneroasa datorita unei
schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta
obligarea debitorului la executarea obligatiei, exista posibilitatea
interventiei instantei in contract.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta:
a) adaptarea contractului pentru a distribui in mod echitabil intre
parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea
imprejurarilor;
b) incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
Conditiile in care poate avea loc interventia instantei
Ceea ce poate prilejui interventia instantei in contract nu este orice
schimbare a imprejurarilor, ci sunt cerute mai multe conditii
cumulative:
a) elementul care provoaca un caracter excesiv al sarcinii debitorului
sa nu fi existat la data incheierii contractului, ci sa fi aparut dupa
acest moment;
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia sa nu fi
fost avute in vedere si nici sa nu fi fost posibil sa fie avute in
vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii
contractului;
c) partea pusa in dificultate sa nu-si fi asumat (expres sau prin natura
contractului) sa suporte riscul producerii evenimentului perturbator si
nici sa nu se poata in mod rezonabil considera ca si-ar fi asumat acest
risc;
d) debitorul sa fi incercat, intr-un termen rezonabil si cu
buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a
contractului.
Asa cum rezulta din ultimul text, sesizarea instantei este abia a doua
etapa a demersului debitorului obligatiei devenita excesiv de oneroasa,
acesta fiind tinut, ca si conditie prealabila sesizarii instantei, sa
incerce negocierea cu cealalta parte, in scopul de a obtine adaptarea
contractului.
Importanta dezechilibrului creat
Este necesar ca circumstantele noi sa creeze un dezechilibru de o
anumita gravitate, ce poate fi apreciata fie in concreto de judecator,
fie in abstracto de legiuitor, care poate sa fixeze un prag dincolo de
care dezechilibrul prestatiilor sa fie considerat impreviziune.
Se observa ca diferenta dintre aplicarea regulii (privind executarea
intocmai a obligatiilor asumate prin contract) si aplicarea exceptiei
(care presupune adaptarea contractului prin interventia instantei) este
destul de dificila, fiind sarcina instantei sa discrimineze situatiile
in care obligatia unei parti a devenit „mai oneroasa” sau „excesiv de
oneroasa”.
Circumstantele noi trebuie sa-l puna pe debitor intr-o postura economica
foarte dificila. Un exemplu ar fi acela in care s-ar ajunge la o
situatie chiar falimentara, insa posibilul faliment nu este singurul caz
care ar atrage aplicarea teoriei impreviziunii.
Distinctii fata de alte institutii
Trebuie facuta distinctia intre impreviziune si leziune, cel mai
relevant fiind momentul in care intervine dezechilibrul intre prestatii.
In cazul leziunii disproportia vadita intre cele doua prestatii se
apreciaza in momentul formarii acordului de vointa, pe cand
impreviziunea se apreciaza in momentul executarii. In cazul
impreviziunii, in momentul incheierii acordului de vointa nu exista un
dezechilibru intre prestatiile partilor, ci acest dezechilibru apare
ulterior.
De asemenea, mai trebuie sa se distinga intre impreviziune si forta
majora. In ceea ce priveste forta majora, ne aflam in prezenta unui
eveniment ce nu putea fi nici prevazut si nici impiedicat de catre
debitor, care se vede, astfel, in imposibilitatea de a-si mai putea
executa obligatia, pe cand in cazul impreviziunii este sigur ca
obligatia nu este imposibil de executat, ci doar este mai oneroasa, iar
daca debitorul ar executa-o, atunci el si-ar atrage starea de faliment.
Forta majora nu poate conduce, ca in cazul impreviziunii, la adaptarea
contractului, ci conduce la doar la suspendarea sau incetarea efectelor
lui.
