Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Renuntarea la dreptul de repaus saptamanal
Publicat de catre Www.legislatiamuncii.roNr. vizualizari: 3214 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
Contextul economic actual nu constituie o situatie derogatorie de la regulile privind repausul saptamanal.
Astfel, conform art. 38 din Codul muncii,
salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin
lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile
recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este
lovita de nulitate.
Dreptul la repausul saptamanal este consacrat de art. 137 din Codul muncii astfel:
- repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
Asadar, repausul saptamanal se acorda in fiecare saptamana, de regula
sambata si duminica iar, in cazul in care, repausul in zilele de sambata
si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a
activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile
stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern situatie, in care, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca. sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
Cuantumul acestui spor nu este reglementat de lege, astfel ca,
angajatorul si salariatul au libertate deplina in stabilirea sa. Sporul
poate fi negociat, de exemplu, in cuantum de 1% sau de 150%.
De la regula potrivit careia repausul saptamanal se acorda in fiecare
saptamana, in natura, se poate deroga numai in doua situatii:
1)
zilele de repaus saptamanal pot fi acordate cumulat, dupa o perioada de
activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu
autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul
sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. In acest
caz, salariatii al au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit
art. 123 alin. (2), respectiv la dublul compensatiilor de 75% din salariu de baza.
2) in cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este
necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau
bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau
pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs
asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul
saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea
executarii acestor lucrari. Salariatii al caror repaus saptamanal a fost
suspendat in aceste conditii au dreptul la dublul compensatiilor
cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
Observam ca in cazul celor doua exceptii sporul cuvenit salariatilor nu poate fi mai mic de 150%.
In ceea ce priveste munca suplimentara, art. 120 alin. (1) din Codul muncii
stabileste ca, munca prestata in afara duratei normale a timpului de
munca saptamanal este considerata munca suplimentara. Astfel, munca
suplimentara este considerata munca prestata in afara duratei normale a
timpului de munca saptamanal. Pentru salariatii angajati cu norma
intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de
40 de ore pe saptamana
Asadar, vorbim de munca suplimentara
atunci cand salariatul presteaza activitate mai mult de 40 de ore pe
saptamana in cele 5 zile lucratoare intrucat salariatul nu poate presta
activitate mai mult de 5 zile pe saptamana.
Potrivit art. 122 din Codul muncii
munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in
urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. In
aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru
orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 123
stabileste ca, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu
este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna
urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea
unui spor la salariu
corespunzator duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentara se
stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau,
dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic
de 75% din salariul de baza.
Astfel, in cazul muncii suplimentare, Codul muncii
stabileste un cuantum minim al sporului respectiv de 75%. In
consecinta, partile vor pute stabili un cuantum mai mare, nu si unul mai
mic.